Tendinte primavara-vara 2012... via feisbuc

hmmmm...

tocmai ce-am studiat putin concurenta sa vad ce se poarta in primavara aceasta si... am ajuns la concluzia ca urmatorul album cu fotografii de pe faisbuc va contine urmatoarele :
- cel putin una bucata coapsa generoasa
- una bucata blitz in coltul fotografiei (credeam ca s-a dus moda asta specifica hi5-ului dar se pare ca a fost atat de rasunatoare incat acum o preia faisbuc)
- floricele multe multe colorate, daca n-ai de unde inca las'k are adobe'ul
- in lipsa de floricele si futoshop este bine sa apelam la decoruri mai primitive (ca si blitzul au revenit si ele in forta) gen baia, insa de data aceasta in toata splendoarea ei, nu doar oglinda. fac referire aici la toate obiectele ce ajuta porcii sa-si curete soriciul : cada, masina de spalat rufe (pacat ca nu spala si caracterul) si nu in ultimul rand closetul! aveti grija fetelor, daca locuiti cu un mascul feroce in casa, verificati capacul wc-ul sa fie lasat in  jos, astfel riscati sa va dati de gol pe fb si adio likeuri!
- dupa ce s-au indeplinit conditiile de mai sus, mai avem nevoie decat de o semnatura personalizata, doar ne apartine poza, nu!? trebuie sa se vada CLAR ca noi suntem autorii capodoperei!
pentru revizuiri contactati-ma... pentru poze demonstrative... contactati-ma iar!
Nu-mi ramane decat sa va doresc Upload placut!

Tot ce stiu barbatii despre femei...

Stand de vorba cu un prieten despre fel si fel de relatii/parteneri/oameni, mi-am adus aminte de o carte scrisa de faimosul antropolog Knott Mutch , "Tot ce stiu barbatii despre femei", pe care am vazut-o acum mai bine de un an intr-o librarie. O carte mica, subtirica. Prima reactie : am pus mana pe ea, am luat-o din raft, am deschis-o la ultimele pagini (nu intrebati "de ce?", asta e tendinta mea la orice carte/revista/ziar, sa ma uit intai la ultimele pagini). Speram sa gasesc acolo parerile unui barbat despre femei, doar e dreptul meu sa cunosc parerea sexului opus, speram sa-mi pot da cu parerea daca are sau nu dreptate. Pe langa asta, ma gandeam ca daca as fi fost barbat, probabil ca devenea deja cartea mea de capatai. Numai ca, paginile cartii erau goale. Inca ma gandesc daca erau goale pentru ca barbatii nu stiu nimic despre femei sau pentru ca fiecare barbat sa scrie in acele pagini lucrurile pe care le descopera in timp la femei. Daca ar fi prima varianta... as sustine-o in totalitate (lucru care btw este valabil si invers... nici femeile nu stiu nimic despre barbati), daca ar fi a doua varianta, pot spune decat ca cele aproximativ 150 de pagini ale cartii sunt absolut insuficiente!
Prin urmare v-o recomand! Din toata inima :-)

Fericirea... un ideal?

Citeam zilele trecute un articol referitor la fericire si cele 12 secrete ale sale. Aparent, cele 12 secrete sunt lucruri banale: 

• sa acceptam ceea ce avem, 
• sa ne bucuram pentru ceea ce facem, 
• sa traim pentru ziua de astazi, 
• sa alegem fericirea, 
• sa ne imbunatatim relatiile cu cei din jurul nostru, 
• sa fim ocupati in permanenta, 
• sa nu ne comparam cu ceilalti, 
• sa fim noi insine/insene, 
• sa nu fim ingrijorati, 
• sa fim organizati, 
• sa gandim pozitiv 
• si... sa apreciem fericirea. 

Cum spuneam, aparent banale. Insa daca stam sa analizam fiecare "secret" in parte, lucruri aparent usor de realizat... devin greu de facut. Asta pentru ca :

- oamenii da, accepta ceea ce au, insa intotdeauna isi vor dori mai mult

- cati dintre noi sunt multumiti cu locul de munca pe care il au? cati au curaj sa renunte la un job bine platit dar care nu le face placere pentru un job prost platit dar care le face placere? putini... prea putini

- in ziua de astazi e greu sa nu te gandesti totusi la ziua de maine

- nu intotdeauna poti alege fericirea... risti sa devi egoist si sa alegi fericirea ta, nemaitinand cont de persoanele din jurul tau ceea ce va afecta urmatorul "secret"si anume cel referitor la imbunatatirea relatiilor cu cei din jurul nostru, pentru ca "asa cum cei din jurul nostru ne pot face fericiti si noi ii putem face fericiti pe ei".

- a fi ocupat in permanenta, mai ales cum explica ei lucrul acesta si anume prin a avea relatii sociale bogate, este cel mai usor de realizat.

- este greu sa nu ne comparam cu ceilalti si aici prin ceilalti nu ne mai referim la modelele date de catre societate etc. ne referim strict la colegul de munca ce a reusit luna aceasta sa obtina rezultate mai bune decat ale noastre, la vecinul care tocmai si-a schimbat mobila din casa pentru a 2a oara in ultimii 5 ani iar noi inca n-am renuntat la mobila parintilor primita la nunta lor s.a.m.d.

- a fi tu insuti/insati in ziua de astazi este o mare calitate, apreciata de prea putini, as spune mai degraba ca este un lucru de invidiat chiar pentru multi.

- a nu fi ingrijorat este echivalent la a trai pentru ziua de astazi... m-as repeta

- se spune ca oamenii organizati au mult mai multe realizari decat restul. dar ce se intampla cand apare neprevazutul? Un om obisnuit cu reusite s-ar putea sa nu cunoasca esecul, sau sa-l accepte mai greu.

- dar sa gandim pozitiv !!! :))

- si sa apreciem fericirea. Probabil acesta e cel mai usor lucru de facut. sa fim seriosi, la cat de nefericiti ne-am considerat in ultimii ani, stim sa apreciem fericirea! sau ar trebui sa stim... 

Important din toate aceste puncte este modul de abordare a lor, ele nu trebuiesc indeplinite precum niste porunci. Nu. Ele trebuiesc in primul rand identificate la fiecare din noi, trebuie sa ne regasim in fiecare sfat, fie ca il indeplinim sau nu, sa identificam ceea ce facem gresim, sa stim sa reparam si sa ne bucuram de rezultat. Dar... cel mai important.... sa ne dorim lucrul acesta cu adevarat :) 

Sa fim fericiti!

Adevar sau Minciuna?

Cand sunt intrebati ce nu suporta, majoritatea oamenilor raspund direct si ferm : MINCIUNA!
Acelasi lucru l-as spune si eu. Acelasi lucru poate l-ai spune si tu. Insa, o data ce afirmam ca nu suportam minciuna, asta ar insemna ca noi sa nu mintim niciodata pentru ca este un lucru urat, care nu ne face placere.
S-o credeti voi ca este asa!
Stau si ma gandesc numai de cate ori am mintit. Si aici nu intra ascunderea unor lucruri de genul :
"-Cum a fost aseara?
- Foarte bine, m-am distrat mult, am ajuns in zori acasa"
Faptul ca n-am spus cu cine m-am distrat nu inseamna ca am mintit, inseamna ca am omis "mici" detalii. Dar sa revenim, pana si eu mint care afirm ca nu suport minciuna, fara de care poate nu as putea trai la fel.
Acum depinde cat de mare/grava este minciuna si in ce situatii este folosita. Nu am nimic impotriva "minciunelelor" care ne scapa de multe in viata de zi cu zi sau cu ajutorul carora ii facem pe cei de langa noi sa se simta importanti sau mai bine. Exemple ... ar fi multe ... incepand de la banalul
"-Iubitule, ce zici, imi vine bine rochita asta?
-Da, iubito, iti sta bine oricum! (Ai fi putut arata mult mai bine in altceva numai hai o data caci am intarziat deja!)".
Cum ar fi oare viata fara ele? Numai daca ne imaginam ca el ar fi putut spune cu voce tare ce a gandit, ea sigur se supara, se certau si nu mai plecau nicaieri sau nu mai plecau impreuna. Deci, deseori minciuna folosita in cantitati moderate si atunci cand este cazul, ajuta!
Ce ne facem cu minciunile mai grave pe care oamenii le folosesc pentru a obtine tot felul de beneficii sau pentru a capta atentia, pentru a fi recunoscuti in cercul de prieteni, pentru a mai agata un tip/o tipa noua, pentru a se razbuna pe cineva etc.? Aceea este chiar nesanatoasa. Mai ales cand exista persoane care mint atat de mult si se victimizeaza, ajungand in timp ca nici macar ele sa nu mai fie constiente de propriul adevar, sa traiasca in "lumi paralele".
Si printre atatea minciuni ... adevarul unde este? Este adevarat ca traiesc, ca muncesc, ca am o casa ... pardon , n-am o casa.
Cateodata stau si ma gandesc cat in jurul nostru este adevar si cat minciuna? Pentru ca un lucru cladit pe minciuna, niciodata n-o sa fie adevarat. In plus, mai devreme sau mai tarziu orice minciuna iese la iveala (poate chiar si peste ani de zile, dar tot jenant ramane momentul in care se afla adevarul).
Dar cati dintre noi sunt capabili sa-si recunoasca minciunile si minciunelele si sa indrepte astfel lucrurile? Sau sa nu mai ascunda detalii "nesemnificative"? Sincera sa fiu, mi le-as indrepta pe cele din ultima saptamana in masura in care mi le-as aminti pe toate. Mi le aduc aminte in schimb pe cele importante. Si chiar am de gand sa le indrept, caci doar de aici a pornit toata povestea asta cu adevar si minciuna. Imi place deseori sa fiu sincera ... dar mi-ar placea si mai mult sa fiu sincera mereu. Insa este imposibil sa fii sincer 100%. Macar un 95% tot e bine si vreau sa-l obtin ...

"ATUNCI" vs. "ACUM"

Cu totii stim ca omul se schimba pe parcursul anilor ... unii in bine, altii in rau. unii evolueaza, altii se afla intr-un permanent declin. E placut sa stai sa observi evolutia unei persoane (sau a unor persoane) spre deosebire de declin, uneori insesizabil.
Ma refer la "artistii" din Romanica noastra. Tare imi vine sa dau cateva exemple pentru declin dar ma abtin pentru ca nu vreau sa-mi sara toti cocalarii si pitzipoancele in cap (carora le poti da si "n" argumente atat in scris cat si desenate si ei tot nu pricep - doar sunt cocalari + pitzipoance).
In schimb, nu ma sfiesc sa dau exemple pozitive!!!

Gen :

http://www.youtube.com/watch?v=bycC_xz83mM

Lucrurile depind de modul în care sunt citite!

[inainte de nunta]
EA : Salutare Bernardo!
EL : In sfarsit! de cand asteptam acest moment!
EA : Vrei sa plec?
EL : NU! Cum sa-ti treaca asa ceva prin minte? Doar cand ma gandesc ma trec fiorii.
EA : Ma iubesti?
EL : Bineinteles! In fiecare ora din zi si din noapte!
EA : M-ai trada vreodata?
EL : NU! NICIODATA! De ce ma intrebi?
EA: Vrei sa ma saruti?
EL : Da, de fiecare data cand am ocazia!
EA : Ai fi in stare sa ma bati vreodata?
EL : Ai innebunit? Doar ma cunosti!
EA : Pot sa am incredere in tine?
EL : DA!
EA : Iubitule ...

[dupa 7 ani]
...este suficient sa cititi textul de jos in sus.

Let's talk about ...

Probabil ca ti s-a spus si tie cel putin o data :
"spune-mi!",
"spune-mi ce crezi!",
"spune-mi ce nu-ti place!".

Probabil ca asta ai si facut.
Insa ...



Oamenii sunt diferiti! Chiar daca in viata de zi cu zi nu vrem sa recunoastem asta si nu facem decat sa ne dorim ca cei din jurul nostru sa gandeasca, sa simta si sa se comporte ca noi. Iar daca nu fac asta, incercam sa-i judecam, sa-i nedreptatim, sa-i contrazicem si in final sa-i "indreptam". "Ne plangem ca, daca s-ar schimba, daca s-ar conforma, daca ar gandi si ar simti la fel ca noi, daca ar face ce le cerem, i-am putea iubi din toata inima." Fals. "Adevarata dragoste este neconditionata. Nu formuleaza pretentii, ci aproba si pretuieste."
Probabil ca deja te-am bagat in ceata. Ceea ce vreau sa spun este ca existe diferente intre noi, chiar daca in esenta suntem toti facuti din acelasi aluat. Asa ca, inainte de a-i spune celui din fata ta ce gandesti, ce simti, ia in considerare faptul ca s-ar putea sa nu descifreze intocmai mesajul pe care tu ai vrut sa il transmiti. De exemplu, dupa o zi de munca iti poti intreba prietenul "cum a fost la serviciu?". Un lucru absolut normal pentru noi, femeile. Insa nu si pentru el care probabil nu vrea decat sa stea linistit dupa o zi obositoare. Bineinteles ca iti va raspunde cu un "bine". Bineinteles ca tu vei continua sa pui intrebari la care el va da numai raspunsuri simple, ce contin un cuvant, maxim doua. Ea crede ca el este suparat pe ea. El vrea doar sa stea linistit la sfarsitul zilei fara sa fie interogat. Numai ca ea il asalteaza cu intrebari pentru ca defapt asa vrea ea sa fie tratata, sa ii fie puse intrebari referitoare la ziua care a trecut, pentru a vedea ca lui ii pasa, ca il intereseaza, ca o sustine. Numai ca pentru el, a sustine moral pe cineva inseamna a nu-l intreba nimic!
Asa ca, nu te astepta ca oamenii sa reactioneze in diverse situatii asa cum ai reactiona tu. Mai ales daca este vorba de un barbat, tu fiind femeie. Si invers. De aceea zic, fiecare din noi este diferit!
Poate daca am fi mai sinceri unii cu altii, lucrurile nu s-ar mai complica atat. Daca ar exista o comunicare adevarata si cand spun adevarata ma refer la cei trei pasi simpli: atentie, receptare/ intelegere, acceptare (sau nu neaparat). Arata'te interesat/a de ceea ce are de spus, pune intrebari acolo unde este cazul, evita sa-ti spui punctul de vedere daca nu ti se cere, arata-i celuilalt ca il intelegi.
Insa, multi se gandesc altfel la comunicare (mai ales in cuplu). Ma refer aici la : "Atunci cand te deranjeaza ceva, spune'mi! Vreau sa existe comunicare intre noi!". Stop! Comunicarea nu trebuie sa existe DOAR atunci cand ai ceva de criticat sau cand vrei sa-i spui ce te deranjeaza.
De ce nu comunicam cu celalalt si atunci cand avem de transmis un lucru bun, un compliment?
De ce sa nu comunicam si atunci cand ne-a placut un anumit gest sau o anumita remarca?
De ce trebuie sa "vorbim serios" doar despre lucrurile negative?
Si, de ce sa "vorbim serios"? Adica, in restul timpului noi vorbim "neserios"?

Common people! Let's talk about ... everything!