Let's talk about ...

Probabil ca ti s-a spus si tie cel putin o data :
"spune-mi!",
"spune-mi ce crezi!",
"spune-mi ce nu-ti place!".

Probabil ca asta ai si facut.
Insa ...



Oamenii sunt diferiti! Chiar daca in viata de zi cu zi nu vrem sa recunoastem asta si nu facem decat sa ne dorim ca cei din jurul nostru sa gandeasca, sa simta si sa se comporte ca noi. Iar daca nu fac asta, incercam sa-i judecam, sa-i nedreptatim, sa-i contrazicem si in final sa-i "indreptam". "Ne plangem ca, daca s-ar schimba, daca s-ar conforma, daca ar gandi si ar simti la fel ca noi, daca ar face ce le cerem, i-am putea iubi din toata inima." Fals. "Adevarata dragoste este neconditionata. Nu formuleaza pretentii, ci aproba si pretuieste."
Probabil ca deja te-am bagat in ceata. Ceea ce vreau sa spun este ca existe diferente intre noi, chiar daca in esenta suntem toti facuti din acelasi aluat. Asa ca, inainte de a-i spune celui din fata ta ce gandesti, ce simti, ia in considerare faptul ca s-ar putea sa nu descifreze intocmai mesajul pe care tu ai vrut sa il transmiti. De exemplu, dupa o zi de munca iti poti intreba prietenul "cum a fost la serviciu?". Un lucru absolut normal pentru noi, femeile. Insa nu si pentru el care probabil nu vrea decat sa stea linistit dupa o zi obositoare. Bineinteles ca iti va raspunde cu un "bine". Bineinteles ca tu vei continua sa pui intrebari la care el va da numai raspunsuri simple, ce contin un cuvant, maxim doua. Ea crede ca el este suparat pe ea. El vrea doar sa stea linistit la sfarsitul zilei fara sa fie interogat. Numai ca ea il asalteaza cu intrebari pentru ca defapt asa vrea ea sa fie tratata, sa ii fie puse intrebari referitoare la ziua care a trecut, pentru a vedea ca lui ii pasa, ca il intereseaza, ca o sustine. Numai ca pentru el, a sustine moral pe cineva inseamna a nu-l intreba nimic!
Asa ca, nu te astepta ca oamenii sa reactioneze in diverse situatii asa cum ai reactiona tu. Mai ales daca este vorba de un barbat, tu fiind femeie. Si invers. De aceea zic, fiecare din noi este diferit!
Poate daca am fi mai sinceri unii cu altii, lucrurile nu s-ar mai complica atat. Daca ar exista o comunicare adevarata si cand spun adevarata ma refer la cei trei pasi simpli: atentie, receptare/ intelegere, acceptare (sau nu neaparat). Arata'te interesat/a de ceea ce are de spus, pune intrebari acolo unde este cazul, evita sa-ti spui punctul de vedere daca nu ti se cere, arata-i celuilalt ca il intelegi.
Insa, multi se gandesc altfel la comunicare (mai ales in cuplu). Ma refer aici la : "Atunci cand te deranjeaza ceva, spune'mi! Vreau sa existe comunicare intre noi!". Stop! Comunicarea nu trebuie sa existe DOAR atunci cand ai ceva de criticat sau cand vrei sa-i spui ce te deranjeaza.
De ce nu comunicam cu celalalt si atunci cand avem de transmis un lucru bun, un compliment?
De ce sa nu comunicam si atunci cand ne-a placut un anumit gest sau o anumita remarca?
De ce trebuie sa "vorbim serios" doar despre lucrurile negative?
Si, de ce sa "vorbim serios"? Adica, in restul timpului noi vorbim "neserios"?

Common people! Let's talk about ... everything!